Evanghelizarea bisericii și soluții pentru apatia acesteia – partea 1

de Ștefan Cornu

ianuarie 18, 2024

Importanța Evangheliei

Se spune adeseori că rugăciunea este cenușăreasa Bisericii. Și pe drept. Însă există o altă parte a misiunii bisericii care de multe ori o întrece în neglijență: evanghelizarea. Da, pot fi motive reale în fața cărora nu putem face multe pentru a ne mări eficiența evanghelistică așa cum sunt sezoanele în care puțini par a răspunde Evangheliei, probleme spirituale serioase din cadrul bisericii care necesită rezolvare urgentă ș.a. Însă dincolo de asta, există și motive care țin de viziunea evanghelistică a unei biserici, rostită sau nerostită, care conduc la delăsare. În acest articol compus din trei părți am vrea să explorăm câteva probleme și câteva soluții care pot ajuta o biserică să iasă din lipsă de tracțiune evanghelistică.

1. Cum definim evanghelizarea?

Răspunsul la această întrebare poate avea un efect direct asupra stării evanghelizării într-o biserică. Și oricât de practic am dori să abordăm problema, nu putem evita doctrina. Vom ajunge și la aspectele foarte concrete, dar nu vrem să lăsăm neadresate lucrurile de temelie pentru că, în realitate, ele au o influență serioasă asupra evanghelizării.

Deci ce este evanghelizarea? Evanghelizarea este evanghelizare doar dacă are la centru mesajul Evangheliei, al Veștii Bune. Evanghelizarea este predicarea Evangheliei oamenilor care nu au acceptat-o încă. Orice altă cuvântare cu orice alt mesaj nu poate fi numită evanghelizare, oricât de populară sau eficientă ar părea în a-i „atinge” pe necredincioși. Râvna pentru evanghelizare trebuie să fie proporțională cu râvna pentru Evanghelie. Spurgeon îi îndemna pe predicatori în moduri uimitor de actuale:

„De aceea, fraților, încercați să le dați ceva celor ce vă ascultă, ceva dincolo de șirul de anecdote jalnice care le vor smulge doar niște lacrimi trecătoare. Spuneți-le ceva oamenilor. Sunteți chemați să îi învățați, să le propovăduiți Evanghelia, să îi faceți să înțeleagă cât se poate de mult din lucrurile care să le aducă pacea.”¹

Charles H. Spurgeon, Câștigarea Sufletelor

Evanghelizarea trebuie să conțină mesajul Evangheliei – nimic mai mult, nimic mai puțin. De aceea, orice efort evanghelistic sănătos începe cu o înțelegere sănătoasă a Evangheliei.

Așadar, ce este Evanghelia?

Vestea bună cuprinde 4 mari adevăruri². (1) Realitatea existenței lui Dumnezeu, în calitate de Creator și Judecător al tuturor oamenilor. El ne-a creat pentru gloria Lui, însă omul s-a revoltat împotriva domniei Celui mai vrednic de iubirea, închinarea și ascultarea noastră. Al doilea element al Evangheliei este (2) problema păcatului uman ca răzvrătire împotriva Creatorului și împotriva cerințelor Lui pentru om. Starea de păcat este, potrivit Bibliei, așa de gravă că pedeapsa pentru ea va fi fermă, distructivă și eternă. Fără iertare, omul va trebui să-și plătească singur, pentru veșnicie propria condamnare în iad. (3) Al treilea element al Veștii Bune este prezentarea Persoanei și lucrării lui Hristos de la cruce (împreună cu învierea și ridicarea Sa la cer) ca singură soluție pentru problema păcatului. Există o calitate ispășitoare a morții Domnului Isus pentru oricine crede. Însă este nevoie de o precauție aici. Hristos nu este doar o soluție, un bilet către rai, ci un scop în sine, comoara ascunsă într-un ogor ce ne face să renunțăm la tot ce e păcătos de dragul Lui (Matei 13:44-46). Și atenție, numai în măsura în care Hristos este predicat și primit ca pe un scop în sine, El devine și mijloc al salvării pentru oricine crede. (4) Al patrulea element îl constituie chemarea oamenilor la credință și pocăință cu scopul de a primi iertarea. Din dorința de a fi non-directivi și ne-poruncitori acest element poate fi foarte neglijat astăzi. Dar mesajul este incomplet fără el. Nu există niciun alt răspuns corect la Evanghelie decât întoarcerea reală de la păcate la Dumnezeu și încrederea sinceră în dragostea și moartea ispășitoare a lui Hristos pe cruce. Și, într-o prezentare sănătoasă a Evangheliei, păcătosul trebuie să fie îndemnat și provocat să iasă din starea în care este și să îmbrățișeze cu credință și pocăință Vestea Bună.

Știind aceste patru elemente ale Evangheliei, este important să avem grijă să nu oferim oamenilor siguranțe false ale mântuirii, bazate pe repetarea unei rugăciuni, semnarea unui card, ridicarea unei mâini sau chiar practicarea botezului creștin. Toate acestea pot fi semnul unei convertiri reale, dar nu în mod necesar. Așa că, dacă cineva trece prin toți pașii de mai sus, totuși singurele teste biblice și de încredere pentru o viață convertită le reprezintă trăirea în sfințenie, dragoste și perseverarea în credința adevăratei Evanghelii (1 Ioan 4:8; Galateni 1:6-9; Romani 8:12-14; Galateni 5:22-24). Asta îi va feri pe noii convertiți de auto-decepție.

Aceste elemente ale Evangheliei ne oferă o bază solidă pe care să construim o evanghelizare sănătoasă și vie într-o biserică locală. Nu e deloc de mirare că acolo unde Evanghelia nu este înțeleasă corect există puțin zel evanghelistic sau acesta nu are de-a face cu evanghelizarea biblică, fiind cel mult un soi de prozelitism religios de care erau așa de capabili și fariseii ipocriți (Matei 23:15). Fiindcă lucrul prin care îi câștigăm pe oameni devine lucrul pentru care îi câștigăm. Doar predicarea adevăratei Vești Bune oferă garanția unor roade bune și doar predicarea adevăratei Vești Bune oferă garanția unui zel evanghelistic alimentat de puterea Duhului lui Dumnezeu.

Așa că primul remediu în fortificarea zelului evanghelistic într-o biserică este întoarcerea la Evanghelie și înțelegerea că ea este mijlocul indispensabil al convertirii.

Câteva întrebări de meditație pentru liderii unei biserici:

1. Este Evanghelia prezentată mai sus și Evanghelia predicată de mine?
2. Prezint eu în predicare toate cele patru puncte sau accentuez o dragoste dulceagă a lui Dumnezeu, în detrimentul judecății Sale? 
3. Există în predicarea mea o chemare recurentă la pocăință și credință sau mă mulțumesc cu a vorbi despre primele trei puncte? Sunt oamenii provocați să ia o decizie?
4. Le ofer eu oamenilor o falsă siguranță a convertirii sau îi îndemn la cercetare de sine și la o siguranță a mântuirii bazată doar pe ce a făcut Hristos la cruce?

Centralitatea Evangheliei și de ce contează?

Decurge din definiția evanghelizării pe care am observat-o mai sus că Evanghelia trebuie să fie centrală și exclusivă. Ca biserici locale, este crucial să recunoaștem că Evanghelia despre care am vorbit nu este doar importantă, ci este crucial de importantă (Galateni 1:6-9, 1 Corinteni 15:1-2). Ea nu este doar unul din mesajele bisericii, ci singurul ei mesaj. Ei bine, asta are efecte evidente în sârguința și ardoarea evanghelistică ale unei biserici.

Dar a păstra Evanghelia în centrul mesajului bisericii nu e întotdeauna simplu. E ușor să ne gândim că predicarea Evangheliei are puțină relevanță pentru membrii bisericilor noastre și să o neglijăm în mesajele noastre duminică de duminică. S-ar putea ca multe alte subiecte să aducă audiențe mai mari, dar dacă acestea nu se ancorează în Vestea cea Bună, ce folos au?! Apoi, în complexitatea vieții unei biserici ne găsim deseori ocupați cu multe chestiuni mărunte dar presante și suntem predispuși să neglijăm adevărul că puterea stă în Evanghelie (Romani 1:16-17). A alimenta cu energie mecanica bisericii săptămână de săptămâna este în sine o chestiune ostenitoare, complicată și consumatoare de mult timp, și este tentant să credem că asta ține biserica vie. Dar tocmai aceste aspecte pot distrage atenția bisericilor de la Evanghelie. Iar lipsa predicării Evangheliei are implicit efecte nebănuit de rele și asupra stării evanghelizării bisericii.

Dar dacă înțelegem că Evanghelia este mesajul, nu doar un mesaj, acest fapt în sine are implicații misionare. Evanghelia este o veste, este o știre (cf. grecescului εὐαγγέλιον), iar natura unei știri este că ea trebuie să circule. Și dacă noi nu o facem să circule atunci realitatea este că n-am înțeles de fapt că e o veste, cea mai bună veste. S-ar putea să afirmăm că este o veste bună, dar în sinea noastră să o vedem mai mult ca pe o veste rea, sau poate ca pe o veste între alte mii de vești. Avem o luptă a credinței aici. Dacă ne-am pierdut zelul evanghelistic este posibil ca bisericile noastre să nu mai creadă așa de puternic Evanghelia și exclusivitatea ei. Necredința este un impediment serios în răspândirea ei.

De aceea, poate cea mai puternică modalitate de a contracara duhul de necredință și implicit de a da avânt spiritului evanghelistic este de a predica Evanghelia duminică de duminică și de a scoate în evidență că fără ea suntem pierduți. Pentru că există o inerție mare în a ne mula după chipul veacului acestuia, trebuie să aducem mereu aminte congregațiilor noastre de centralitatea Evangheliei, că există un rai și un iad, că există un Dumnezeu drept și vine o judecată așa de severă, dar și că există har măreț în moartea Fiului lui Dumnezeu pentru oricine crede. Cine este omul care să fie deplin conștient de acestea și să nu facă ceva să ducă mai departe această veste? Devine evident de ce într-o biserică în care se predică rar vestea bună, se predică rar vestea bună și dincolo de zidurile ei. 

Așadar, al doilea remediu în fortificarea zelului evanghelistic într-o biserică este recunoașterea centralității Evangheliei și predicarea ei constantă în întâlnirile bisericii.

Câteva întrebări pe care ar trebui să și le pună liderii unei bisericii:

1. Cunosc oamenii din congregația mea Evanghelia? 
2. Predic eu constant Evanghelia și exclusivitatea ei, inclusiv despre iad și judecata finală? 
3. Sunt eu preocupat de a spune Evanghelia în fiecare mesaj sau există alte teme mai importante și mai presante?
4. Îi fac conștienți pe oameni în predicare de natura Evangheliei – că este o veste, cea mai bună veste, nu o lege, nu o corvoadă, nu o pedeapsă? 
5. Ofer congregației mele momente în predicare în care modelez cum se vestește Evanghelia și cum se cheamă oamenii la credință și pocăință?

Concluzie

E posibil ca subiectul Evangheliei la care ne-am uitat în prima parte a acestui articol să ne pară de la sine înțeles, și așa ar trebui să fie, dar realitatea ne spune că nu putem să presupunem asta. În mediul evanghelic românesc, Evanghelia este un subiect la care se face referire ca la un ABC cunoscut de toți, însă nu de puține ori oamenii din biserici nu o cunosc în mod real sau cu claritate. Nu ne putem aștepta ca bisericile noastre să devină misionare având lacune tocmai în privința mesajului pe care credincioșii ar trebui să-l transmită mai departe. Însă acolo unde Evanghelia este luată în serios există mari speranțe evanghelistice. Ne rugăm pentru o trezire a conștiințelor sfinților cu privire la importanța și centralitatea Evangheliei Domnului Isus Hristos. În partea a doua a acestui articol vom explora subiecte precum contextualizarea în evanghelizare, scopul ultim al evanghelizării și mult așteptatele metode practice de evanghelizare.

---

1. Charles H. Spurgeon, Câștigarea Sufletelor (Dascălu-Ilfov: Magna Gratia, 2020), 116–17.
2. Vezi și Mark Dever, Biserica intențională: zidește-ți lucrarea pe temelia Evangheliei (Oradea: Făclia, 2011), 55–56.